Drepturi sporite pentru tații biologici

Reclamantul este tatăl natural al unui copil născut în afara căsătoriei în 2020. Reclamantul a avut o relație cu mama copilului și, de asemenea, a locuit cu aceasta în aceeași casă. După ce mama s-a despărțit de reclamant, acesta a continuat să aibă contact cu copilul său. Mama a început o nouă relație. După ce reclamantul a depus o cerere de stabilire a paternității sale, noul partener al mamei a recunoscut paternitatea copilului cu consimțământul acesteia și a devenit astfel tatăl legal al copilului.

În cadrul procedurii de contestare, Tribunalul Regional Superior în a doua instanță a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului de a se constata că el și nu tatăl legal este tatăl copilului. Contestația în paternitate a reclamantului a eșuat din cauza relației socio-familiale dintre noul partener al mamei și tatăl legal și copil. Prin plângerea sa constituțională, reclamantul invocă o încălcare a drepturilor sale părintești garantate de art. 6 alin. 2 teza 1 GG. § Articolul 1600 alineatele (2) și (3) din BGB, în aplicarea sa de către instanță, îl pune în imposibilitatea de a obține, în calitate de tată natural, paternitatea legală pentru copil.

În hotărârea sa anunțată la 9 aprilie 2024, Primul Senat al Curții Constituționale Federale a decis că dispoziția legală privind dreptul tatălui natural de a contesta paternitatea legală a unui alt bărbat pentru copilul său este incompatibilă cu Legea fundamentală germană. Aceasta nu ia suficient în considerare drepturile părintești fundamentale ale taților naturali. Aceștia sunt părinți în sensul articolului 6 alineatul (2) teza 1 din Legea fundamentală germană (GG) și pot invoca dreptul parental fundamental în același mod ca părinții legali ai copilului.
Drepturile părintești fundamentale trebuie să fie definite de legiuitor. Acesta poate - în abatere de la legislația anterioară din Codul civil german (BGB) - să prevadă paternitatea legală a tatălui biologic alături de mamă și de tatăl legal. În cazul în care, pe de altă parte, legiuitorul menține o limitare a paternității legale la doi părinți, trebuie să existe o procedură suficient de eficientă în favoarea tatălui natural care să îi permită acestuia să devină tatăl legal al copilului său în locul tatălui legal anterior. Legea actuală nu îndeplinește această din urmă cerință, mai ales pentru că nu permite luarea în considerare a unei relații socio-familiale existente sau anterioare între copil și tatăl său biologic sau a eforturilor anterioare ale acestuia din urmă de a stabili paternitatea legală.
Dispoziția din articolul 1600 alineatul (2), alineatul (3) teza 1 din Codul civil german privind contestarea paternității, care a fost declarată incompatibilă cu Legea fundamentală germană, va rămâne în vigoare până la adoptarea unei noi reglementări de către legiuitor, cel târziu până la 30 iunie 2025.
Hotărârea detaliată poate fi consultată pe site-ul internet al Curții Constituționale Federale.